Săpunirea suprafeţelor proaspăt văruite este o metodă de protecţie cunoscută şi verificată încă din vremurile romane.

Suprafeţele văruite săpunite sunt hidrofobe, deschise la difuzie şi uşor de întreţinut. Stropii de apă şi lichidele picură de pe suprafeţe fără a lăsa în urmă pete serioase. Murdăria nu pătrunde direct în stratul de vopsea, ci rămâne la nivelul suprafeţei fiind apoi uşor de îndepărtat. Prin aplicarea unei soluţii concentrate de săpun pe suprafeţele văruite puternic colorate se poate obţine un aspect patinat, artistic.